Colo-n jos catre apus, soare nu-i pe cer in sus;
Ci e nor s-ntunecime, unde muntii varsa foc,
In ogasu din adinc, da fiara rau pazit,
Da naluca, umbra... ocolit.
Natotu, al din tat facut!
Vara-ncuiata, n-codru dasfrunzit.
Vilva padurii, glasu zmeilor, flacara tuna,
Dupa cer ascuns da luna; plina luna.
Si pe suieru vintului, din fundu pamintului
Sura Boghii cind racneste, tat Apusu cotropeste,
Virfu Retezat da munte in cea parte jar arunca,
Lumea-ntreaga o vrajeste, spiritu cum navaleste.
Colo intre Alb si Negru Cris, Codru Muma sa inalta,
Vajnice mioarele haladuiesc-l, peste vai da munti maiestri,
Magura cea Vinata, intr-o clipa-o bintura.
Si cind baciu incet s-hodineste, intre brazi, carari si pajuri,
Barba-n boata s-o propteste, oile ii sint prin preajma, in Barsa Cohanului.
Tat pamint da sub cutremura, tulburi izbucuri imprejur tisnesc,
In adinc, in vajnice palate, apa navalnic razbate, modelind pamint si piatra.
Singe d-al naturii-ntrupat.
Sus pe Cerna-n sus, prin muntii carunti,
Prin brazii marunti, prin fagii da munti,
S-aud brazii suspinind si fagii murmurind
Cind vineaza muntii. Muntii, Bucegii!
Bratu-i buzdugan, mintea arunjan.
Vintu il hranea, apa-l imbraca, focu il pazea, da pamint ferea.
Si la moartea-i, cadea-va o stea,
Un brad rasarea, drept din fruntea-i, inalta.
In padurea bradului, bradului viteazului,
Brad ma-nalta, purta,
Da tat ma dascatusa, d-asta lumea.
Si brad sa fie! D-aci in vecinicie!
Negura-nchegata si dascatusata, da dincolo lin purtata, asezata...
Da pa bradu codrilor, din sus virfu muntilor
La stina da sub piatra deasa, cu poiana-ntunecoasa
Unde izvora 'neghetata Naruja cea blastamata, intre nalte drepte stinci
Pa loc magic inconjoara, noaptea ce lin coboara...
